Insfarsit atelierul 4

Dragi iubitori ai lemnului, Pe nesimtite au trecut opt luni de cand nu am mai publicat nimic pe blog. In ciuda faptului ca am dedicat destul de mult timp lucrului cu lemnul in acest ultim an, publicarile mele au fost tot mai rare si datorita faptului ca nu mai gasesc timpul si dispozitia necesara sa scriu dar si dozei mele uriase de lene ce ma trge inapoi. Trecand peste toate astea, sa o luam de unde am lasat-o. Odata stuctura cladirii ridicata nu au mai urmat etape foarte fascinante, montajul tiglei cat si constructia peretilor din scandura au fost etape ce mai degraba ne-au pus vointa la incercare decat sa ne trezeasca entuziasm dar ma rog, cum in toate meseriile exista aceasta parte neagra de rutina si monotonie nu vad cum putea sa lipseasca de aici?

Deoarece m-am bazat in constructia acestui atelier mai mult pe logica decat pe experienta, am mai dat si cu bata in balta, gresind montarea sipcilor pentru tigle, de exemplu; sau ma-m gandit eu ca ar fi mai usor sa tai tiglele gata puse pe acoperis si nu jos...e bine...gresit :) Odata terminat acoperisul ne-am orientat atentia asupra peretilor, care i-am facut din scanduri. Nu pot sa scap aceasta ocazie de ai vorbi de rau pe comerciantii de lemn de constructii care isi bat joc de acest material atat de drag mie.

In imaginatia mea al doilea rand de scandura era din margini (latunoaie); deseuri rezultate de la gatere care ar fi tinut si pretul constructiei ceva mai jos si ar fi fost si mai ecologic dar din nefericire cel de la care am cumparat lemnul avea un gater multilamelar si nu am putut sa aleg mai nimic din margini si astfel am fost nevoit sa ma multumesc cu scandura normala...asta e. Dupa ce am reusit sa incropesc si o usa atelierul era gata sa primeasca bancul de lucru si uneltele mele ce le-am adunat de atata timp. Nu sunt inzestrat cu atat talent sa va pot descrie bucuria, entuziasmul, euforia ce m-au incercat atunci cand am inceput sa inghesui in noul meu atelier rindele, fierastrae si alte maruntisuri trebuincioase mesterului tamplar, totul incepea se miroase a atelier!

Montarea dulapiorului de unelte si asezarea bancului de lucru au fost pentru mine momente cu adevarat speciale, pot spune cu mana pe inima ca este un vis inplinit, un vis ce sa desfasurat in imaginatia mea indiferent daca ochii, imi erau inchisi sau deschisi vreo 4 ani. Nevoia de lumina naturala m-a inpins sa pun mana pe binecunoscuta drujba (in limba rusa insemnand prietenie :)) si sa fac loc celor doua geamuri cu aspect clasic ce le-am recuperat din demolari. (multumesc mama).

In acest moment atelierul nu este in totalitate terminat, nu am mai apucat sa ii fac izolatia (vata pe interior) si nu am decupat toate geamurile. Urmeaza sa mai montez doua geamuri uriase in partea de nord si atunci sper sa fie un spatiu de lucru curat si inundat de lumina asa ca in visele mele de entuziast irecuperabil.

Insfarsit atelierul 3

Dragi iubitori ai lemnului. Sa continuam asadar povestea atelierului meu, o poveste care sper sa starneasca entusiasm si sa va faca sa popositi alte cateva momente pe pagina blogului meu. In acest episod, acoperisul sau, coperisul cum ar spune un drag prieten...

Impingeee! ! ! Grinda de coama, are frumoasele dimensiuni de 20/15/620 cm;iar greutatea ei era suficienta cat sa ne rupa spatele si mie si lui Daniel dar cu implicarea activa a altor doi prieteni acesta semeata grinda a fost ridicata sus cat ai zice peste si astfel spinarile noastre au scapat si de data asta.

Dupa o scurta dar necesar sedinta purtata la inaltime :) am decis sa potrivim imbinarile stalpilor si contrafiselor in grinda de coama iar apoi sa ridicam intregul ansamblu si sa il fixam in imbinarile din centura sapate in prealabil.

Zis si facut. Astfel dupa alte cateva momente de incordare colectiva, grinda de coama flancata de cele doua contrafise puternice trona in varful atelierului urmand sa sustina cu hotarare toti cei douazeci de capriori.

Montarea capriorilor e o etapa frumoasa ce starneste mult entuziasm, e frumos sa vezi cum cele cateva grinzi ce fusesera basculate cu brutalitate in curte desenau acum silueta noului atelier

Priviti prin ce momente de profunda nedumerire am trecut incercand sa ne dam seama cum am reusit sa gresim un caprior si cum urmeaza sa montam tigla...dar despre toate astea in episodul viitor :)

Insfarsit atelierul 2

Dragi iubitori ai lemnului, Ultima data am ramas la centura...si aici nimic special, alte patru cozi de randunica slujesc la mentinerea verticala a peretilor, pentru mult timp sper.

O rindea gura de broasca este de neinlocuit in dulgherie, aproape orice imbinare se poate regla la zecime cu o astfel de unealta. Din nou imi exprim nemultumirea fata de dulgherii moderni care au abandonat aceste unelte, atat de simple si atat de eficiente. Dar sa revenim, pasul urmator a fost realizarea acoperisului, o etapa destul de dificila deoarece aici a trebuit sa fac mai multe imbinari cep si scobitura care urmeaza sa fie intarite cu cuie din lemn.

Din nou uneltele de mana isi dovedesc eficienta. Chiar daca la taierea cepurilor am folosit si scule electrice, fara fierastraul cu rama, realizarea cepurilor ar fi fost mult mai dificila. Grinda de coama este sprijinita pe doi stalpi si este inatarita cu doua contrafise. Toate aceste elemente sunt legate intre ele cu imbinarea cep si scobitura, ce ii confera acoperisului stabilitate si rezistenta. Realizarea capriorolor a fost o misiune simpla, am facut un sablon dupa care am trasat si copiat toti cei 20 de capriori facuti din dulap lat de 20 cm.

Dupa multe sesiuni de masurare, masurare si taiere a venit si momentul mult asteptat: Ridicarea efectiva a atelierului...o minunatie! Este o adevarata placere sa construiesiti in felul asta, nici nu va pot descrie momentele de entuziasm ce m-au incercat cand vedeam cum se ritica constructia care ne-a solicitat atat de multe ore de munca la sol.

Montarea stalpilor la boloboc sa realizat destul de simplu, am folosit niste contrafise temporare din scandura care au fost suficient de solide sa mentina in picioare tot ansamblul pana la aplicarea contrafiselor permanente, mult mai solide. Ridicarea centurii ne-a pus la incercare muschii :)dar cu putina dibacie am reusit sa aruncam toate elementele sus.

Toate elemente le-am prins si cu piroane de 15 sau 20, aici nu pot sa nu imi recunosc inferioritatea in fata prietenului meu Daniel care loveste cu o hotarare greu de descris. Una peste alta, pana la apus ne puteam minuna de cele cateva grinzi care deseneaza discret limitele atelierului meu...