Insfarsit atelierul 4

Dragi iubitori ai lemnului, Pe nesimtite au trecut opt luni de cand nu am mai publicat nimic pe blog. In ciuda faptului ca am dedicat destul de mult timp lucrului cu lemnul in acest ultim an, publicarile mele au fost tot mai rare si datorita faptului ca nu mai gasesc timpul si dispozitia necesara sa scriu dar si dozei mele uriase de lene ce ma trge inapoi. Trecand peste toate astea, sa o luam de unde am lasat-o. Odata stuctura cladirii ridicata nu au mai urmat etape foarte fascinante, montajul tiglei cat si constructia peretilor din scandura au fost etape ce mai degraba ne-au pus vointa la incercare decat sa ne trezeasca entuziasm dar ma rog, cum in toate meseriile exista aceasta parte neagra de rutina si monotonie nu vad cum putea sa lipseasca de aici?

Deoarece m-am bazat in constructia acestui atelier mai mult pe logica decat pe experienta, am mai dat si cu bata in balta, gresind montarea sipcilor pentru tigle, de exemplu; sau ma-m gandit eu ca ar fi mai usor sa tai tiglele gata puse pe acoperis si nu jos...e bine...gresit :) Odata terminat acoperisul ne-am orientat atentia asupra peretilor, care i-am facut din scanduri. Nu pot sa scap aceasta ocazie de ai vorbi de rau pe comerciantii de lemn de constructii care isi bat joc de acest material atat de drag mie.

In imaginatia mea al doilea rand de scandura era din margini (latunoaie); deseuri rezultate de la gatere care ar fi tinut si pretul constructiei ceva mai jos si ar fi fost si mai ecologic dar din nefericire cel de la care am cumparat lemnul avea un gater multilamelar si nu am putut sa aleg mai nimic din margini si astfel am fost nevoit sa ma multumesc cu scandura normala...asta e. Dupa ce am reusit sa incropesc si o usa atelierul era gata sa primeasca bancul de lucru si uneltele mele ce le-am adunat de atata timp. Nu sunt inzestrat cu atat talent sa va pot descrie bucuria, entuziasmul, euforia ce m-au incercat atunci cand am inceput sa inghesui in noul meu atelier rindele, fierastrae si alte maruntisuri trebuincioase mesterului tamplar, totul incepea se miroase a atelier!

Montarea dulapiorului de unelte si asezarea bancului de lucru au fost pentru mine momente cu adevarat speciale, pot spune cu mana pe inima ca este un vis inplinit, un vis ce sa desfasurat in imaginatia mea indiferent daca ochii, imi erau inchisi sau deschisi vreo 4 ani. Nevoia de lumina naturala m-a inpins sa pun mana pe binecunoscuta drujba (in limba rusa insemnand prietenie :)) si sa fac loc celor doua geamuri cu aspect clasic ce le-am recuperat din demolari. (multumesc mama).

In acest moment atelierul nu este in totalitate terminat, nu am mai apucat sa ii fac izolatia (vata pe interior) si nu am decupat toate geamurile. Urmeaza sa mai montez doua geamuri uriase in partea de nord si atunci sper sa fie un spatiu de lucru curat si inundat de lumina asa ca in visele mele de entuziast irecuperabil.