Insfarsit atelierul 2

Dragi iubitori ai lemnului, Ultima data am ramas la centura...si aici nimic special, alte patru cozi de randunica slujesc la mentinerea verticala a peretilor, pentru mult timp sper.

O rindea gura de broasca este de neinlocuit in dulgherie, aproape orice imbinare se poate regla la zecime cu o astfel de unealta. Din nou imi exprim nemultumirea fata de dulgherii moderni care au abandonat aceste unelte, atat de simple si atat de eficiente. Dar sa revenim, pasul urmator a fost realizarea acoperisului, o etapa destul de dificila deoarece aici a trebuit sa fac mai multe imbinari cep si scobitura care urmeaza sa fie intarite cu cuie din lemn.

Din nou uneltele de mana isi dovedesc eficienta. Chiar daca la taierea cepurilor am folosit si scule electrice, fara fierastraul cu rama, realizarea cepurilor ar fi fost mult mai dificila. Grinda de coama este sprijinita pe doi stalpi si este inatarita cu doua contrafise. Toate aceste elemente sunt legate intre ele cu imbinarea cep si scobitura, ce ii confera acoperisului stabilitate si rezistenta. Realizarea capriorolor a fost o misiune simpla, am facut un sablon dupa care am trasat si copiat toti cei 20 de capriori facuti din dulap lat de 20 cm.

Dupa multe sesiuni de masurare, masurare si taiere a venit si momentul mult asteptat: Ridicarea efectiva a atelierului...o minunatie! Este o adevarata placere sa construiesiti in felul asta, nici nu va pot descrie momentele de entuziasm ce m-au incercat cand vedeam cum se ritica constructia care ne-a solicitat atat de multe ore de munca la sol.

Montarea stalpilor la boloboc sa realizat destul de simplu, am folosit niste contrafise temporare din scandura care au fost suficient de solide sa mentina in picioare tot ansamblul pana la aplicarea contrafiselor permanente, mult mai solide. Ridicarea centurii ne-a pus la incercare muschii :)dar cu putina dibacie am reusit sa aruncam toate elementele sus.

Toate elemente le-am prins si cu piroane de 15 sau 20, aici nu pot sa nu imi recunosc inferioritatea in fata prietenului meu Daniel care loveste cu o hotarare greu de descris. Una peste alta, pana la apus ne puteam minuna de cele cateva grinzi care deseneaza discret limitele atelierului meu...