Atelierul de ascutitorie #2

Daca in episodul anterior am vorbit putin despre ascutirea rindelelor si nu ati putut decat sa constatati imensa mea ignoranta vis a vis de acest domeniu, astazi am sa vorbesc putin despre ascutirea fierastraelor si sper sa plecati cu ceva mai mult.
Este extrem de frustrant sa folosesti un fierastrau neascutit si cu dintii reglati dupa ureche. Indiferent cat de buna este tehnica ta de taiere, ai sa constati ca fierastraul nici cum nu vrea sa urmareasca linia trasata iar tu esti obosit si transpirat de parca ai tras la jug, nu ai retezat o amarata de scandura. In realitate aceasta operatie trebuie sa fie mult mai usoara; daca fierastraul este bine pus la punct el trebuie sa taie fara prea mare presiune exercitata asupra lui iar urmarirea liniei nu ar trebui sa fie o problema. (aici conteaza putin si tehnica).
Un lucru e sigur: indiferent cat de bun este fierastraul tau la un moment dat va trebui reascutit, fie ca aceasta operatie trebuie facuta la un an, la doi sau chiar la trei tot va trebui facuta. Am constatat in timp ca sunt o gramada de mesteri tamplari ce nu stapanesc aceasta tehnica de ascutire si in consecinta fierastraele din atelierele lor sunt intr-o stare deplorabila. (pacat)
Pentru a putea ascutii bine un fierastrau, trebuie sa intelegi cum functioneaza acesta:
in primul rand trebuie stiut ca fierastraele se pot ascuti pentru taieri in lungul fibrei sau pentru taieri in contra fibrei si nu exista unul universal, lucrurile care sunt si, si sunt defapt nici, nici.
Unul dintre primele fierastrae achizitionate de mine a fost un fierastrau cu rama pentru taieri in contra fibrei; bun fierastrau dar dupa un timp am constatat ca nu prea mai inainta in lemn asa cum as fi dorit eu si astfel m-am apucat sa ii refac dantura :) E bine sa nu lasi un fierastrau sa se deterioreze prea tare va fi mult mai mult de munca dupa aia.



Pentru reabilitarea acestui fierastrau am folosit un cleste de ceapraz o pila triunghiulara 7" double extra slim si evident o menghina pentru securizarea lamei, aceasta din urma se poate improviza cu foarte mult succes din lemn sau se poate folosi o menghina obisnuita metalica.
Ceaprazul nu trebuie refacut la fiecare ascutire eu l-am facut aici deoarece fierastraul meu incepea sa stranga, si asta ma deranja.



Dupa ce am refacut ceaprazul am colorat dinti fierastraului cu un marker ca sa vad exact pe unde si cat am sa pilesc. Aceasta este o metoda relativ noua, in trecut se folosea funingine pentru acest lucru. Altii nu coloreaza dintii deloc. Un dinte neascutit luceste in lumina iar unul ascutit nu. Dar ca sa folosesti aceasta ultima metoda trebuie ceva experienta si multa lumina naturala.



Unghiul la carea am ascutit fierastraul a fost de 20 de grade. Acest unghi poate varia intre 15 si dupa unii chiar 45 de grade dar pentru scopuri generale unghiul de 20 de grade este cel mai indicat. Daca vreti un fierastrau mai fin cu care sa se lucreze mai mult in lemn moale puteti sa il ascutiti la 25 de grade; dupa parerea mea 45 de grade este un unghi aberant si nu il recomand nimanui, cu cat unghiul este mai mare cu atat fierastraul se va toci mai repede.
Deoarece fierastraul meu nu era extrem de tocit nu a trebuit sa insist prea mult cu pila pentru ai reda ascutisul initial.



De fiecare data dupa ce ascut un fierastrau sunt nerabdator sa il incerc, asa am fost si acum si sunt bucuros ca rezultatul este cel asteptat. Fierastraul taie repede fara sa fie necesara presiune asupra lui iar urmaritul liniei nu impune nici o problema neavand tendinta de a o lua intr-o parte sau in alta ba chiar mai mult, am rezolvat si problema cu stransul lamei.

Sa auzim de bine!

mobila Ikea

Toata lumea iubeste mobila Ikea. E minimalista e ieftina..bla bla bla... Pe mine personal nu prea ma misca acest concept (ba chiar din contra) dar se pare ca nu poti vasli prea mult impotriva curentului.
Cu ceva timp in urma mama mea m-a rugat sa ii construiesc un suport de prosoape si pentru a realiza acest proiect "grandios" am apelat la un designe al genului amintit mai sus.



Lemnul folosit a fost altadata un raft jalnic ce acum era gata sa capete o alta infatisare. Am mai folosit si doua dibluri de 20, din care am confectionat oritoarele de banc, cu alte cuvinte am folosit doar lemn reciclat si sunt foarte mandru de lucrul asta.






Dupa ce am ales o bucata de lemn fara prea multe defecte, a urmat indepartarea fostelor straturi de lac si acest lucru l-am realizat foarte usor, folosind mult iubitul meu robanc.

















Odata ce am obtinut lemnul curat am marcat si taiat doua imbinari coada de randunica. Ele constiutuind astfel 90% din proiect



Dupa ce cleiul s-a uscat, m-am putut ocupa de partea care imi face cea mai mare placere; si anume: slefuirea iminarilor. Eu folosesc o rindea normala pentru munca asta, alti prefera rindelele blok dar asta este din nou doar o chestiune de alegere personala.
Pentru ca nu e mare lucru de spus la acest proiect nu am sa o mai lungesc inutil si am sa va arat proiectul gata.





In ciuda obiectiunilor mele de inceput chiar am lucrat cu placere la acest proiect "minimalist" si chiar a iesit un lucru daca nu frumos, cu siguranta functional.

In timp ce faceam niste retusuri finale cu o rascheta am obtinut talajul asta:




Frumos nu?

Sa auzim de bine!

Atelierul de ascutitorie

Pentru marea majoritate a mesterilor tamplari, ziua cand trebuie sa isi reascuta uneltele este vazuta ca o zi neagra in atelierele lor. Trebuie sa marturisesc ca ma numar printre acei tamplari ce urasc sa opreasca lucrul pentru reascutirea uneltei. Imi doresc o rindea care sa nu trebuiasca sa o ascut niciodata :) dar din nefericire acest lucru nu este posibil si astfel ma vad nevoit sa imi asum si aceasta parte a muncii mai putin placuta.
Daca reascutirea fierastraelor a fost o provocare si am fost de-a dreptul fascinat sa studiez unghiurile care fac un fierastrau mai bland sau mai agresiv frecarea unui cutit pe un bolovan nu a reusit sa ma miste prea mult si in consecinta imi venea foarte greu sa cheltuiesc bani pe o astfel de piatra de ascutit. Am dat dovada intr-un final de putina maturitate si am achizitionat de la Catalin Sorescu o piatra naniwa cu granulatie de 1000/3000. Hmm.. o fi buna oare?



A venit coletul. Nerabdator am desfacut cutia in care se gasea piatra mea invelita ca un reporter in transmisiune directa de la Buzau. Catalin a vrut sa fie sigur ca am sa primesc o singura piatra si nu mai multe.
Am luat o dalta din dulapul de scule si plin de hotarare am inceput sa o ascut... Waauu..
In primul rand am fost impresionat cat de repede taie aceasta piatra. Pe suprafata cu granulatia de 1000 am inlaturat foarte repede urmele de ascutiri mai vechi.
Faptul ca piatra merge lubrefiata cu apa si nu cu ulei este categoric un lucru foarte bun. Intr-o polizare relativ grosiera cum este asta rezulta destul de multa "mizerie" care poate fi foarte usor indepartata sub robinet.
Partea cu granulatie de 3000 se ocupa de finisarea taisului sau luarea atei in limbaj popular, eu nu ma opesc aici mai insist putin si pe o piatra belgina care am inteles ca are granulatie in jur de 6000, dar pentru cei mai putin prietentiosi sau pentru cei ce chiar nu mai au rabdare pentru o alta piatra mai fina, piatra de 3000 reuseste sa fac un ascutis satisfacator.




Celor ce inca gandesc ca mine (cum sa dai frate atatia bani pe un bolovan?!) le spun ca acel bolovan nu este doar un bolovan ci este chiar o piatra de ascutit in adevaratul sens al cuvantului si nu prea merita sa te pedepsesti cu tot felul de alte pietre mediocre cand exista asa ceva.
Pe blogul meu nu prea o sa gasiti mari informatii despre pietrele de ascutit cel mult parerea mea de mare sceptic dar puteti merge la www.csorescu.wordpress.com unde gasiti tot felul de pareri rewiuri si sfaturi.

Pana data viitoare sa auzim de bine!