Un alt fierastrau

Incep sa ridic un mare semn de intrebare asupra sanatatii mele psihice si asta datorita faptului ca din cand in cand, ma apuc sa construiesc cate un fierastrau de imbinari.(ce fel de comportament e asta?) Ba mai descopar cate o informatie noua, ba mi se pare ca unghiul ala sau celalalt nu e bun si nu in ultimul rand: "dar oare cum e manerul ala?" Cand suficiente intrebari de genul asta imi tulbura linistea prea tare ma apuc sa construiesc un nou fierastrau capabil sa raspunda acestor intrebari.
De data asta eram nelinistit din cauza unghiului format dintre maner si lama. Dupa cateva intrebari adresate domnului Google am ajuns la concluzia ca acest unghi este foarte important si mai exact el determina atat agresivitatea cat si manevrabilitatea fierastraului.
Cu alte cuvinte cu cat manerul este mai ridicat fata de lama cu atat fierastraul va fi mai agresiv si respectiv mai putin manevrabil iar daca manerul formeaza cu lama un unghi ceva mai apropiat de 90 de grade atunci fierastraul va fi mai manevrabil, mai bland si evident mai lent.
Pentru a ma convinge de lucrul asta am hotarat sa construiesc o copie a fierastraului de taiat cozi de randunica facut de Wenzloff&sons si pentru asta am avut nevoie de sablonul manerului iar Victor a facut din asta o realitate. (Multumesc Victor!)



Primul pas in realizarea acestui proiect a fost executarea manerului. Aici am descoperit ca este mult mai usor sa il finisezi cu un razuitor de tip card bine ascutit in loc sa folosesti un Km de hartie abraziva si sa mai si inghiti tot praful lasat de ea.
In ceea ce priveste lama, am folosit ca de obicei un fierastrau achizitionat dintr-un magazin de bricolaj caruia i-am reformat dintii dupa propria-mi placere si aici am ales un unghi de atac de 4 grade. (am constatat la final ca o fost o alegere buna, fierastraul fiind suficient de rapid dar si bland la inceperea taieturii)



Fierastraul a iesit intr-un final foarte bine fiind o adevarata delectare taierea imbinarilor cu el. Am intampinat totusi si cateva probleme deoarece am constatat ca manerul era putin cam mic pentru mana mea de lopatar dar dupa cateva ajustari cu raspelul totul a fost bine. Prinderea suruburilor a fost o alta provocare, lemnul folosit fiind foarte uscat si lipsit de orice fel de elasticitate dar si de aici am iesit bine. Putin sifonat dar bine.



Pana data viitoare...Salut!