joi, 14 iunie 2012

Menghina de fatza



Inca din cele mai vechi timpuri mesteri tamplari au incercat sa isi construiasca bancuri de lucru care sa rezolve majoritatea problemelor intalnite in prelucrarea lemnului si astfel in incercarea lor continua de a gasi bancul de lucru ideal s-au perfectionat cateva modele de menghine care reusesc sa satisfaca si astazi cerintele celor mai exigenti mesteri.
Una dintre aceste fericite modele este menghina de fata, specifica bancurilor de lucru enlezesti. Aceasta se caracterizeaza printr-o falca solida ce se strange la nivelul blatul cu ajutorul unui surub ajutat de un ghidaj solid.
Dar totusi de ce am gasit eu manghina asta ca fiind mai buna decat altele?
In primul rand este o menghina mai usor de realizat si mult mai versatila.


Dupa cum se vede si din imaginea alaturata fixarea scandurilor lungi nu reprezinta nici o problema, ea permitand prelucrarea canturilor in vedera imbinari sau taierea capatului scandurii cu ajutorul unui fierastrau.
Pentru a proteja surubul de eventuale lovituri cu materialul de prelucrat am montat ghidajul menghinei mai sus decat acesta si astfel surubul este protejat. O sa imi spuneti ca acest lucru nu ar fi fost necesar daca ar fi avut un surub din metal; dar atunci ar fi fost cu atat mai necesar deoarece surubul metalic este murdar cu ulei si ar murdari piesa de fiecare data cand ai atinge-o de el.




O alta operatiune fregvent intalnita in atelierele de tamplarie este prelucrarea capetelor de scanduri sau blaturi. In general aici este problema menghinelor de fata deoarece acestea au tendinta de a strange neuniform datorita parghiei create de bucata de lemn; din cauza faptului ca menghina noastra nu are decat un ghidaj ea permite strangerea elementului de prelucrat aproape de surub si astfel parghia creata este mult mai mica si practic incapabila sa distorsioneze falca menghinei.



Cu ajutorul "slugii" atasata permanent de piciorul bancului blaturile mari pot fi prelucrate fara nici un fel de problema. Fixarea unu astfel de panou fara ajutorul acestei slugi poate fi de multe ori o adevarata provocare.

O alta provocare pentru mesterii tamplari este fixarea de banc a carcaselor gata incleiate si pregatite pentru slefuirea imbinarilor; eu am exemplificat acest lucru prin fixarea in menghina a unui sertar





Daca varianta din stanga nu este satisfacatoare menghina se deschide suficient pentru a prinde intregul sertar.
Sper ca prezentarea de mai sus, sa va va fie de folos in alegerea menghinelor potrivite pentru bancul vostru.

P.S. in episoade viitoare am sa prezint si alte modele de menghine.

luni, 9 aprilie 2012

Un troc artistic



Pasiunea mea pentru constructia de fierastrae cred ca va este deja cunoscuta si nu o sa va mire deloc faptul ca mi-am mai construit inca unul. De data asta am construit un fierastrau de carcasa a carui dinti i-am facut pentru taieri in contra fibrei. Acest fierastrau este destinat taierilor uzuale din atelier cum ar fi umeri cepurilor, elementele usilor si tot felul de alte lucrari fine.
In acest articol nu mi-am propus sa vorbesc prea mult despre specificatiile tehnice ale fierastraului ci mai mult despre estetica lui, lucru care pentru un snob ca mine conteaza. Dupa ce am vazut articolul lui Andrew Lunn despre gravarea fierastraelor nu prea am mai avut liniste si astfel am apelat la bunul meu prieten Tudor Jucan (coincidenta de nume :))care este un artist talentat, gravor in metal si care a acceptat bucuros sa imi personalizeze fierastraele iar eu am acceptat si mai bucuros sa ii construiesc o vitrina unde sa isi expuna frumoasa lui colectie de insigne vechi. Aceasta mica vitrina am construit-o din lemn de nuc si sper sa isi indeplineasca misiunea cu succes.
Despre cum arata fierastraele? Ce pot sa mai zic? Sunt absolut fermecat:













Acum fierastraele mele au fost inzestrate cu un caracter si o personalitate aparte Multumesc Tudor!

joi, 15 martie 2012

Un alt fierastrau

Incep sa ridic un mare semn de intrebare asupra sanatatii mele psihice si asta datorita faptului ca din cand in cand, ma apuc sa construiesc cate un fierastrau de imbinari.(ce fel de comportament e asta?) Ba mai descopar cate o informatie noua, ba mi se pare ca unghiul ala sau celalalt nu e bun si nu in ultimul rand: "dar oare cum e manerul ala?" Cand suficiente intrebari de genul asta imi tulbura linistea prea tare ma apuc sa construiesc un nou fierastrau capabil sa raspunda acestor intrebari.
De data asta eram nelinistit din cauza unghiului format dintre maner si lama. Dupa cateva intrebari adresate domnului Google am ajuns la concluzia ca acest unghi este foarte important si mai exact el determina atat agresivitatea cat si manevrabilitatea fierastraului.
Cu alte cuvinte cu cat manerul este mai ridicat fata de lama cu atat fierastraul va fi mai agresiv si respectiv mai putin manevrabil iar daca manerul formeaza cu lama un unghi ceva mai apropiat de 90 de grade atunci fierastraul va fi mai manevrabil, mai bland si evident mai lent.
Pentru a ma convinge de lucrul asta am hotarat sa construiesc o copie a fierastraului de taiat cozi de randunica facut de Wenzloff&sons si pentru asta am avut nevoie de sablonul manerului iar Victor a facut din asta o realitate. (Multumesc Victor!)



Primul pas in realizarea acestui proiect a fost executarea manerului. Aici am descoperit ca este mult mai usor sa il finisezi cu un razuitor de tip card bine ascutit in loc sa folosesti un Km de hartie abraziva si sa mai si inghiti tot praful lasat de ea.
In ceea ce priveste lama, am folosit ca de obicei un fierastrau achizitionat dintr-un magazin de bricolaj caruia i-am reformat dintii dupa propria-mi placere si aici am ales un unghi de atac de 4 grade. (am constatat la final ca o fost o alegere buna, fierastraul fiind suficient de rapid dar si bland la inceperea taieturii)



Fierastraul a iesit intr-un final foarte bine fiind o adevarata delectare taierea imbinarilor cu el. Am intampinat totusi si cateva probleme deoarece am constatat ca manerul era putin cam mic pentru mana mea de lopatar dar dupa cateva ajustari cu raspelul totul a fost bine. Prinderea suruburilor a fost o alta provocare, lemnul folosit fiind foarte uscat si lipsit de orice fel de elasticitate dar si de aici am iesit bine. Putin sifonat dar bine.



Pana data viitoare...Salut!