mobila Ikea

Toata lumea iubeste mobila Ikea. E minimalista e ieftina..bla bla bla... Pe mine personal nu prea ma misca acest concept (ba chiar din contra) dar se pare ca nu poti vasli prea mult impotriva curentului.
Cu ceva timp in urma mama mea m-a rugat sa ii construiesc un suport de prosoape si pentru a realiza acest proiect "grandios" am apelat la un designe al genului amintit mai sus.



Lemnul folosit a fost altadata un raft jalnic ce acum era gata sa capete o alta infatisare. Am mai folosit si doua dibluri de 20, din care am confectionat oritoarele de banc, cu alte cuvinte am folosit doar lemn reciclat si sunt foarte mandru de lucrul asta.






Dupa ce am ales o bucata de lemn fara prea multe defecte, a urmat indepartarea fostelor straturi de lac si acest lucru l-am realizat foarte usor, folosind mult iubitul meu robanc.

















Odata ce am obtinut lemnul curat am marcat si taiat doua imbinari coada de randunica. Ele constiutuind astfel 90% din proiect



Dupa ce cleiul s-a uscat, m-am putut ocupa de partea care imi face cea mai mare placere; si anume: slefuirea iminarilor. Eu folosesc o rindea normala pentru munca asta, alti prefera rindelele blok dar asta este din nou doar o chestiune de alegere personala.
Pentru ca nu e mare lucru de spus la acest proiect nu am sa o mai lungesc inutil si am sa va arat proiectul gata.





In ciuda obiectiunilor mele de inceput chiar am lucrat cu placere la acest proiect "minimalist" si chiar a iesit un lucru daca nu frumos, cu siguranta functional.

In timp ce faceam niste retusuri finale cu o rascheta am obtinut talajul asta:




Frumos nu?

Sa auzim de bine!

Atelierul de ascutitorie

Pentru marea majoritate a mesterilor tamplari, ziua cand trebuie sa isi reascuta uneltele este vazuta ca o zi neagra in atelierele lor. Trebuie sa marturisesc ca ma numar printre acei tamplari ce urasc sa opreasca lucrul pentru reascutirea uneltei. Imi doresc o rindea care sa nu trebuiasca sa o ascut niciodata :) dar din nefericire acest lucru nu este posibil si astfel ma vad nevoit sa imi asum si aceasta parte a muncii mai putin placuta.
Daca reascutirea fierastraelor a fost o provocare si am fost de-a dreptul fascinat sa studiez unghiurile care fac un fierastrau mai bland sau mai agresiv frecarea unui cutit pe un bolovan nu a reusit sa ma miste prea mult si in consecinta imi venea foarte greu sa cheltuiesc bani pe o astfel de piatra de ascutit. Am dat dovada intr-un final de putina maturitate si am achizitionat de la Catalin Sorescu o piatra naniwa cu granulatie de 1000/3000. Hmm.. o fi buna oare?



A venit coletul. Nerabdator am desfacut cutia in care se gasea piatra mea invelita ca un reporter in transmisiune directa de la Buzau. Catalin a vrut sa fie sigur ca am sa primesc o singura piatra si nu mai multe.
Am luat o dalta din dulapul de scule si plin de hotarare am inceput sa o ascut... Waauu..
In primul rand am fost impresionat cat de repede taie aceasta piatra. Pe suprafata cu granulatia de 1000 am inlaturat foarte repede urmele de ascutiri mai vechi.
Faptul ca piatra merge lubrefiata cu apa si nu cu ulei este categoric un lucru foarte bun. Intr-o polizare relativ grosiera cum este asta rezulta destul de multa "mizerie" care poate fi foarte usor indepartata sub robinet.
Partea cu granulatie de 3000 se ocupa de finisarea taisului sau luarea atei in limbaj popular, eu nu ma opesc aici mai insist putin si pe o piatra belgina care am inteles ca are granulatie in jur de 6000, dar pentru cei mai putin prietentiosi sau pentru cei ce chiar nu mai au rabdare pentru o alta piatra mai fina, piatra de 3000 reuseste sa fac un ascutis satisfacator.




Celor ce inca gandesc ca mine (cum sa dai frate atatia bani pe un bolovan?!) le spun ca acel bolovan nu este doar un bolovan ci este chiar o piatra de ascutit in adevaratul sens al cuvantului si nu prea merita sa te pedepsesti cu tot felul de alte pietre mediocre cand exista asa ceva.
Pe blogul meu nu prea o sa gasiti mari informatii despre pietrele de ascutit cel mult parerea mea de mare sceptic dar puteti merge la www.csorescu.wordpress.com unde gasiti tot felul de pareri rewiuri si sfaturi.

Pana data viitoare sa auzim de bine!

Vinclul

"VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel."

Dictionarul explicativ al limbii romane explica foarte bine destinatia acestui instrument si totusi exista cateva intrebari:
1.Cate vincluri?
2.Pentru ce?
3.Cumparate sau facute?

In atelierul unui mester tamplar exista mai multe exemple din aceste vincluri, cel mai comun fiind cel de 90 de grade dar mai exista pe langa acesta, vincluri la 45 de grade si vinclul mobil sau reglabil, ce permite trasarea sau citirea diferitelor unghiuri.
Astazi am sa tratez problema vinclurilor de 90 de grade.
Un prieten de al meu mi-a povestit cum a vrut sa isi cumpere un vinclu din comert si a incercat vreo sapte pana a gasit unul bun. Wauu coool ...sau? Pentru a evita astfel de aventuri am sa va arat cum mi-am facut singur vinclul si astfel nici nu am cheltuit nici bani si nici nervi in magazinele de specialitate ba din contra am petrecut ceva timp de calitate in atelierul meu.
In primul rand am rindeluit la grosime doua sipci din lemn. Una din stejar si una din cires (eu asta am avut dar se poate folosi aproape orice lemn)
















Am marcat pe sipca mai groasa (20 mm)o imbinare de dimensiunea celeilalte piese (8 mm)











Dupa ce am taiat laturile cu un fierastrau mai precis, am scos reziduu cu un fierastrau de copiere iar apoi am curatat restul cu o dalta.









Odata ajuns in acest punct am verificat daca imbinarea mea era la unghi de 90 de grade. (nu era astfel am mai insistat putin cu dalta)






Dupa ce am terminat prima imbinare m-am apucat sa o sap pe cea de a doua la celalalt capat al sipcii. In aceasta scobitura aveam sa introduc un cep mic ce va avea rolul de a tine vinclul in pozitie, pe marginea scandurii sau a panoului.




M-am ocupat putin si de designul piesei taind o floare cu un fierastrau de copiere apoi finisand-o cu un raspel (un raspel facut manual ;) )







Am incleiat toate componentele si am asteptat rabdator sa se usuce cleiul....









Odata ce cleiul a fost putin intarit am securisat imbinarea cu doua dibluri








Acum vinclul meu era aproape terminat dar mai trebuia sa vad daca el indica un unchi de 90 de grade sau alt unghi :). Acest lucru se face foarte simplu. Se pune vinclul pe o suprafata dreapta o foaie de placaj, MDF sau chiar carton (cum am facut eu) si se traseaza o linie cu creionul. Apoi se aseaza vinclul invers si se traseaza o noua linie exact peste cea trasata prima data iar daca rezultatul este o linie ingrosata de sus pana jos vinclul indica 90 de grade dar daca rezultatul este un unghi atunci nu e bine



Eu nu am obtinut din prima un vinclu perfect astfel l-am adus pe calea cea buna folosind o rindea de finete. Dupa cateva incercari liniile trasate cu vinclul asezat alternativ (de o parte si de alta a liniei) au coincis perfect.





Au mai urmat niste mici actiuni de finisare in care am taiat capetele diblurilor si am slefuit foarte fin muchiile.











Dupa un strat de ulei si unul de ceara noile mele instrumente de masura erau gata de lucru. Acum doar trebuie sa le pastrez intr-un loc ferit de umiditate si treaba va iesi cu siguranta "dreapta" :)







Pana data viitoare sa auzim de bine!