Atelierul terminat?

Ma urmareste de mult timp ideea unei prezentari a propriului atelier dar intodeauna imi spun ca nu pot sa il prezint asa, mai trebuie sa fac si aia si cealalta, pana sa pot iesi cu el in lume dar este vreodata un atelier complet terminat? Raspunsul la aceasta intrebare este evident, NU. Intodeauna vom gasi ceva de imbunatatit , intodeauna vom vrea ca anumite operatii sa le facem mai usor, mai simplu si sa consume mai putin timp dar totusi uneori trebuie sa spunem stop, sa decidem la un moment dat, ca avem suficiente fierastrae, de exemplu, un atelier, nu le poate cuprinde chiar pe toate, in functie de produsul finit pot exista anumite unelte intr-o proportie mai mare sau mai mica. Daca esti un mester care construieste scaune, este evident ca vei avea o multime de rindele fluture si cutitoaie dar daca esti ca mine un mester care face in general dulapuri si lazi acele rindele fluture nu isi gasesc nici o utilitate, locul lor este luat de clasicele rindele de banc si de o multitudine de altele, destinate realizarii de profile si chiar imbinari.

Discutand despre atelier sunt si alte subiecte in afara uneltelor pe care as dori sa le ating , unul dintre acestea este lumina naturala. Nu cred ca existe vreun mester care sa spuna ca nu isi doreste lumina naturala in atelier si ca el vrea sa ciopleasca la lumina fada a neonului. Lumina ideala intr-un atelier de tamplarie este lumina ce patrunde printr-o fereastra orientata spre nord, aceasta lumina "nordica" este o lumina de intensitate mai redusa, o lumina care nu creaza umbre false fiind ideala pentru lucrarile de detaliu. O mare parte din mesteri prefera bancu de lucru sub o fereastra, astfel tejgheaua este inundata de lumina si toate imperfectiunile viitoarei piese de mobilier devin vizibile . Nu spun ca aceasta solutie nu este una foarte buna dar eu am gasit un mare dezavantaj al ei si anume: absenta dulapiorului de unelte din imediata apropiere a bancului, si cand spun imediata apropiere ma refer la o lungime de brat, astfel alegerea mea a fost: doua ferestre de o parte si de alta a dulapiorului de unelte si o a treia in stanga mesei care imi aduce lumina pe toata lungimea tejghelei. Pardoseala. Datorita necesitatilor muncii sale tamplarul este nevoit sa petreaca multe ore stand in picioare, de aceea o podea din lemn este solutia ideala pentru un astfel de atelier aceasta fiind si mai calda dar si mai iertatoare cu uneltele sau piesele scapate pe jos. Unde o astfel de podea nu poate fi luata in considerare un pres da cauciuc in fata bancului de lucru este un accesoriu de dorit. O sa ma opresc deocamdata aici cu elementele ce fac viata mai usoara mesterilor tamplari asteptand si alte pareri cu privire la organizarea spatiului de lucru.

Ultimul banc

Dragi iubitori ai lemnului Am facut de-a lungul timpului cateva bancuri, la unele am ras cu pofta la altele mai putin; iar in ultimele zile am facut un banc mult prea sec, nu a ras nimeni, nu a starnit nici o emotie si in consecita m-am hotarat sa ma retrag din acest rolul de comedian. Voi construi de acum incolo pentru marele public lucruri care nu vor mai avea nota umoristica: dulapioare, lazi de zestre si alte matrapazlacuri care sper sa infrumuseteze viata si casele iubitorilor de lemn. Cu speranta ca totusi cineva va zambi macar, va prezint acest ultim banc de tamplarie, care il ofer cu draga inima unui mester doritor.

Tejgheua este realizata din fag aburit si are dimensiunile de: 150cm/60cm/6cm inaltime de 87cm picioarele fiind realizate din fag gros de 7cm/10cm imbinate in cep si scobitura. Suruburile sunt facute din lemn de carpen iar piulitele acestora din lemn de frasin, gaurile realizate in tejghea sunt de 19mm fiind astfel compatibile cu accesoriile pentru bancurile de lucru disponibile in comert.

Scara

Dragi iubitori ai lemnului... Continuam astazi cu ultimul episod intitulat "scara" Constructia acestei scari a fost o adevarata aventura pentru mine, a fost un proiect mare, cel mai mare proiect de tamplarie facut de mine pana acum, un proiect care a reusit sa ma scoata din limita mea de confort si sa ma duca spun eu: la un nivel urmator. Evident acest joc al lemnului nu are un ultim nivel,nu e ca la jocurile pe calculator in care omori ultimul balaur, salvezi printesa si iesi invingator, aici este o continua descoperire, o calatorie spre tine insuti.. Imi pare rau ca nu sunt mai talentat la scris, as fi reusit poate sa va descriu momentele de bucurie infinita sau de frustrare infinita in care am spart geamurile la usa atelierului cand am vazut ca am gresit o dimensiune; dar toate aceste momente insumate duc la un rezultat minunat, duc la o bucurie greu de redat in cateva cuvinte.

Nu stiu daca mai are mare sens sa descriu caracteristicile scarii, sa vede clar ca este o scara destul de ciudata dar credeti-ma ca este o scara cat se poate de comoda fiind o scara care a respectat standardele de inaltime si adancime ale treptelor.

In ciuda aparentelor scara este destul de solida si suficienta ca si dimensiuni avand in vedere ca ea deserveste o mansarda si nu etaj intreg.

Am tratat scara cu doua straturi de ulei pentru lemn si apoi doua straturi de lac mat. Rezultatul este multumitor, am reusit sa scot in evidenta culoarea rosiatica si frumoasa a lemnului de larice si tot odata am reusit sa inchid fibra lemnului deoarece scara este un obiect destul de supus uzurii. Actiunea efectiva de slefuire a fost...superba chiar daca am folosit mult si rindeaua de mana a ramas mult de lucru si pentru slefuitor. In consecinta ma gandesc serios la un aspirator industrial :)

In partea de jos treptele si contratreptele sunt prinse intre ele cu imbinarea uluc si lamba dubla, folosind pentru aceasta din urma placaj de 6 mm. Partea frumoa este ca scara nu scaraie deloc ea fiind practic un bloc unitar. Inchid articolul "scara" cu speranta ca va placut acest proiect usor ciudat si cu mai marea speranta ca va facut sa intrati in atelierele voastre mai mari sau mai mici si sa construiti obiecte frumoase.