Rindeaua gura de broasca

Va mai reamintiti bancul cu broscuta mica si cu gura mare? Ei bine daca nu, am sa vi-l spun eu dar cu alte personaje: a fost o data o rindea gura de broasca cu gura maare maare care nu vroia deloc sa se supuna necesitatilor lucrului, intodeauna musca mai mult decat era nevoie iar cand era o chestiune de finete nici nu putea fi vorba sa o folosesti. Astfel tamplarul cel rau a supus rindeaua unei operatii estetice de micsorare a gurii.
In loc de bisturiu am folosit un fierastrau iar in loc de ac si ata am folosit clei.





Se vede in imagine gura exagerat de deschisa a acestei rindele. Cred ca cei care au facut-o nu au folosit in viata lor o rindea.






Am inceput asa zisa operatie estetica trasand cu un marcator reglabil o linie pe unde venea decupata rindeau.









Am taiat pe langa linia trasata mai devreme folosind un fierastrau de tipul "tennon saw" incercand sa fiu cat mai precis. Daca taietura nu era exacta munca mea se complica mult mai mult in pasii urmatori.














In imensul spatiu ramas in urma taierii am incleiat o noua bucata de lemn de fag din care voi reconstruii gura rindelei. De asta data la niste dimensiuni mai umane



Odata cleiul intarit am slefuit talpa rindelei pe o suprafata plana si am deschis gura acesteia folosind o dalta bine ascutita.
Operatia a fost un succes! Ditr-o rindea cu gura larga, mereu revoltata am transformat-o intr-o rindea care tace si face:)



Aceasta rindea a fost cumparata ditr-un magazin de bricolaj cand nu stiam prea multe despre rindele. Gasesc revoltator faptul ca marea majoritatea uneltelor ce se gasesc in aceste magazine sunt aproape de neutilizat.
Dar sa incheiem totusi intr-o nota vesela, aducandu-ne amite ca gura broastei este acum mult mai mica :)
Pana data viitoare...Succese!

Lada de scule

Fiecare proiect realizat cu mainile tale in atelier este cu totul aparte. Fiecare piesa de mobilier are particularitatile ei, lemne de esente diferite, noi idei de usi sau muluiri pe care nu le-ai mai realizat pana acum, fac ca munca sa fie o adevarata placere.
Cand lucrezi la un proiect pentru atelierul tau, lucrurile au alt parfum: e ca si cum ai construi o noua unealta, o noua jucarie pentru terenul tau de joaca, etuziasmul este chiar mai mai mare.
Stapanit de acest entuziasm am construit in ultimele zile o lada de scule. Ideea de lada de scule nu mi-a suras de la inceput, eram aproape ferm convins ca este o adevarata prostie sa iti amesteci unelte intr-o lada, si sa te si apleci incontinu dupa ele. O parte din aceasta teorie a mea sta inca in picioare. Consider ca cele mai utilizate unelte cum ar fi rindelele de banc, daltile sau instrumentele de masura ar trebui sa stea aproape de bancul de lucru intr-un dulapior sau pe niste polite in functie de preferinte si de posibilitatile fiecaruia. Cum dulapul din apropierea bancului nu poate sa contina toate uneltele de care are nevoie un mester tamplar lada de scule este totusi un instrument de mare trebuinta.
Odata constrita, lada si-a dovedit si mai mult calitatile ei, pe cere eu le priveam cu atata scepticism. Este foare bine sa o inzestrzi cu roti, te ajuta sa o duci la locul faptei si astfel uneltele sunt mult mai aproape de tine iar daca o organizezi bine in interior, spatiul ei poate fi folosit la maxim fara ca uneltele sa se loveasca unele de altele.



Noua mea jucarie are dimensiuni relativ reduse fiind doar de 60/40 dar este suficiet de mare sa inghita in burta ei cateva rindele pentru muluri, rindele de nut, de tablii si coarba, alaturi de o sumedenie de burghie si alte unelte ce stateau aruncate prin te miri ce colturi.



In ciuda gandurilor mele mai putin pozitive la adresa lazilor de scule acestea se dovedesc clar a fi una dintre cele mai bune variante de depozitarea uneltelor, aici fiind bine organizate si ferite de praf, umiditate si alti factori ce le pot deteriora.
Cu speranta ca acest mic proiect va starnit dorinta de a intra in atelier va urez succese!

Upgradarea fierastrului

Cozile de randunica sunt una dintre cele mai indragite imbinari din toata tamplaria, ele oferind o mare satisfactie mesterului la realizarea lor dar si un aspect deosebit piesei de mobilier. Datorita acestui fapt si uneltele folosite la intocmirea acestor imbinari ocupa un loc important in atelierul tamplarului, dar poate cea mai indragita unealta din toate acestea, este fierastraul de taiat cozile de randunica. Acesta este un fierastrau fin aprox 15ppi cu dinti orientati pentru taieri in lungul fibrei.
La ora actulala se gaseste o varietate destul de mare de fierastraie de acest fel pe piata, fiecare cu avantajele si dezavantajele lui dar poate cel mai mare dezavantaj care se regasete la toate fierastraele indiferent de marca, este pretul. Cum eu nu am reusit sa ma hotarasc la nici o marca si nici nu am reusit sa ma hotarasc sa platesc in jur de 200 de euro pe un fierastrau, am reusit foarte usor sa ma conving sa imi construiesc singur un astfel de fierastrau.
Am cumparat din comertul socialist de stat un fierastrau de tipul gent saw care am crezut eu ca este cel mai ok, dupa care au inceput transformarile: i-am scos spatele (confectionat din tala) si am decupat lama cu un flex. nu am fotografi din aceasta parte a procesului de transformare, era prea mult sa mai fac si poze :)
A urmat apoi inlocuirea spinarii fierastrului cu una din alama. Aici am folosit doua profile de alama groase de 2mm si late de 10mm prinse de o parte si de alta a lamei cu nituri obtinute dintr-o bara de 4mm.





Toate aceste profile din alama le-am cumparat din practiker ne avand nici cea mai mica idee pentru ce sunt dar stiu ca au fost excelente pentru micul meu proiect.



Acum ca lama era gata a urmat urmatorul pas si anume realizarea manerului. Manerul l-am facut dupa sablonul fierastrului Gramercy (multumesc celor de acolo ca au publicat sablonul)acesta fiind un fierastrau extrem de frumos in acceptiunea mea.





Cu ajutorul sablonului am marcat conturul manerului pe o bucata din lemn de nuc cu grosime de 25mm, apoi am decupat, urmarind liniile cu un fierastrau de copiere.



Folosindu-ma de o sumedenie de raspeluri, rasclete si hartie abraziva am adus manerul la forama dorita. Acum trebuia sa ii fac locasul pentru lama.



Fanta necesara lamei este o chestiune relativ simpla: se taie manerul in doua urmarind o linie trasata de zgarici.
Lama odata introdusa in maner am securizat-o cu doua suruburi din alama, speciale pentru fierastrau comandate de la fine-tools. Montajul lor este o treba ceva mai delicata necesitand o masina de gaurit cu coloana.
Fierastraul meu era aproape gata dar mai trebuia sa ma ocup de partea esentiala, adica modificarea si ascutirea dintilor.
Majoritatea, daca nu chiar toate fierastraele din comert au o dentitie facuta pentru taieri in contra fibrei, fapt ce nu prea ma avantaja la fierastrul meu pentru cozi de randunica, astfel am pus mana pe o pila si am modificat toate unghiurile dintilor marind astfel agresivitatea fierastraului.





Nu am pretentia sa spun ca acest fierastrau se bate cu unul din clasa premium dar este fara indoiala un fierastrau excelent pentru necesitatile mele. Recomand cu caldura acest proiect, e ieftin si rezultatul este deosebit.

Succese!