Scara

Dragi iubitori ai lemnului... Continuam astazi cu ultimul episod intitulat "scara" Constructia acestei scari a fost o adevarata aventura pentru mine, a fost un proiect mare, cel mai mare proiect de tamplarie facut de mine pana acum, un proiect care a reusit sa ma scoata din limita mea de confort si sa ma duca spun eu: la un nivel urmator. Evident acest joc al lemnului nu are un ultim nivel,nu e ca la jocurile pe calculator in care omori ultimul balaur, salvezi printesa si iesi invingator, aici este o continua descoperire, o calatorie spre tine insuti.. Imi pare rau ca nu sunt mai talentat la scris, as fi reusit poate sa va descriu momentele de bucurie infinita sau de frustrare infinita in care am spart geamurile la usa atelierului cand am vazut ca am gresit o dimensiune; dar toate aceste momente insumate duc la un rezultat minunat, duc la o bucurie greu de redat in cateva cuvinte.

Nu stiu daca mai are mare sens sa descriu caracteristicile scarii, sa vede clar ca este o scara destul de ciudata dar credeti-ma ca este o scara cat se poate de comoda fiind o scara care a respectat standardele de inaltime si adancime ale treptelor.

In ciuda aparentelor scara este destul de solida si suficienta ca si dimensiuni avand in vedere ca ea deserveste o mansarda si nu etaj intreg.

Am tratat scara cu doua straturi de ulei pentru lemn si apoi doua straturi de lac mat. Rezultatul este multumitor, am reusit sa scot in evidenta culoarea rosiatica si frumoasa a lemnului de larice si tot odata am reusit sa inchid fibra lemnului deoarece scara este un obiect destul de supus uzurii. Actiunea efectiva de slefuire a fost...superba chiar daca am folosit mult si rindeaua de mana a ramas mult de lucru si pentru slefuitor. In consecinta ma gandesc serios la un aspirator industrial :)

In partea de jos treptele si contratreptele sunt prinse intre ele cu imbinarea uluc si lamba dubla, folosind pentru aceasta din urma placaj de 6 mm. Partea frumoa este ca scara nu scaraie deloc ea fiind practic un bloc unitar. Inchid articolul "scara" cu speranta ca va placut acest proiect usor ciudat si cu mai marea speranta ca va facut sa intrati in atelierele voastre mai mari sau mai mici si sa construiti obiecte frumoase.

Scara

Dragi iubitori ai lemnului

Peter Shepard Studio Furniture Maker

Am gasit acest video absolut minunat. Atat personajul si modul lui de abordare cat si faptul ca iti permite sa ciugulesti putin din atmosfera atelierului...

Insfarsit atelierul 4

Dragi iubitori ai lemnului, Pe nesimtite au trecut opt luni de cand nu am mai publicat nimic pe blog. In ciuda faptului ca am dedicat destul de mult timp lucrului cu lemnul in acest ultim an, publicarile mele au fost tot mai rare si datorita faptului ca nu mai gasesc timpul si dispozitia necesara sa scriu dar si dozei mele uriase de lene ce ma trge inapoi. Trecand peste toate astea, sa o luam de unde am lasat-o. Odata stuctura cladirii ridicata nu au mai urmat etape foarte fascinante, montajul tiglei cat si constructia peretilor din scandura au fost etape ce mai degraba ne-au pus vointa la incercare decat sa ne trezeasca entuziasm dar ma rog, cum in toate meseriile exista aceasta parte neagra de rutina si monotonie nu vad cum putea sa lipseasca de aici?

Deoarece m-am bazat in constructia acestui atelier mai mult pe logica decat pe experienta, am mai dat si cu bata in balta, gresind montarea sipcilor pentru tigle, de exemplu; sau ma-m gandit eu ca ar fi mai usor sa tai tiglele gata puse pe acoperis si nu jos...e bine...gresit :) Odata terminat acoperisul ne-am orientat atentia asupra peretilor, care i-am facut din scanduri. Nu pot sa scap aceasta ocazie de ai vorbi de rau pe comerciantii de lemn de constructii care isi bat joc de acest material atat de drag mie.

In imaginatia mea al doilea rand de scandura era din margini (latunoaie); deseuri rezultate de la gatere care ar fi tinut si pretul constructiei ceva mai jos si ar fi fost si mai ecologic dar din nefericire cel de la care am cumparat lemnul avea un gater multilamelar si nu am putut sa aleg mai nimic din margini si astfel am fost nevoit sa ma multumesc cu scandura normala...asta e. Dupa ce am reusit sa incropesc si o usa atelierul era gata sa primeasca bancul de lucru si uneltele mele ce le-am adunat de atata timp. Nu sunt inzestrat cu atat talent sa va pot descrie bucuria, entuziasmul, euforia ce m-au incercat atunci cand am inceput sa inghesui in noul meu atelier rindele, fierastrae si alte maruntisuri trebuincioase mesterului tamplar, totul incepea se miroase a atelier!

Montarea dulapiorului de unelte si asezarea bancului de lucru au fost pentru mine momente cu adevarat speciale, pot spune cu mana pe inima ca este un vis inplinit, un vis ce sa desfasurat in imaginatia mea indiferent daca ochii, imi erau inchisi sau deschisi vreo 4 ani. Nevoia de lumina naturala m-a inpins sa pun mana pe binecunoscuta drujba (in limba rusa insemnand prietenie :)) si sa fac loc celor doua geamuri cu aspect clasic ce le-am recuperat din demolari. (multumesc mama).

In acest moment atelierul nu este in totalitate terminat, nu am mai apucat sa ii fac izolatia (vata pe interior) si nu am decupat toate geamurile. Urmeaza sa mai montez doua geamuri uriase in partea de nord si atunci sper sa fie un spatiu de lucru curat si inundat de lumina asa ca in visele mele de entuziast irecuperabil.