Un alt fierastrau

Incep sa ridic un mare semn de intrebare asupra sanatatii mele psihice si asta datorita faptului ca din cand in cand, ma apuc sa construiesc cate un fierastrau de imbinari.(ce fel de comportament e asta?) Ba mai descopar cate o informatie noua, ba mi se pare ca unghiul ala sau celalalt nu e bun si nu in ultimul rand: "dar oare cum e manerul ala?" Cand suficiente intrebari de genul asta imi tulbura linistea prea tare ma apuc sa construiesc un nou fierastrau capabil sa raspunda acestor intrebari.
De data asta eram nelinistit din cauza unghiului format dintre maner si lama. Dupa cateva intrebari adresate domnului Google am ajuns la concluzia ca acest unghi este foarte important si mai exact el determina atat agresivitatea cat si manevrabilitatea fierastraului.
Cu alte cuvinte cu cat manerul este mai ridicat fata de lama cu atat fierastraul va fi mai agresiv si respectiv mai putin manevrabil iar daca manerul formeaza cu lama un unghi ceva mai apropiat de 90 de grade atunci fierastraul va fi mai manevrabil, mai bland si evident mai lent.
Pentru a ma convinge de lucrul asta am hotarat sa construiesc o copie a fierastraului de taiat cozi de randunica facut de Wenzloff&sons si pentru asta am avut nevoie de sablonul manerului iar Victor a facut din asta o realitate. (Multumesc Victor!)



Primul pas in realizarea acestui proiect a fost executarea manerului. Aici am descoperit ca este mult mai usor sa il finisezi cu un razuitor de tip card bine ascutit in loc sa folosesti un Km de hartie abraziva si sa mai si inghiti tot praful lasat de ea.
In ceea ce priveste lama, am folosit ca de obicei un fierastrau achizitionat dintr-un magazin de bricolaj caruia i-am reformat dintii dupa propria-mi placere si aici am ales un unghi de atac de 4 grade. (am constatat la final ca o fost o alegere buna, fierastraul fiind suficient de rapid dar si bland la inceperea taieturii)



Fierastraul a iesit intr-un final foarte bine fiind o adevarata delectare taierea imbinarilor cu el. Am intampinat totusi si cateva probleme deoarece am constatat ca manerul era putin cam mic pentru mana mea de lopatar dar dupa cateva ajustari cu raspelul totul a fost bine. Prinderea suruburilor a fost o alta provocare, lemnul folosit fiind foarte uscat si lipsit de orice fel de elasticitate dar si de aici am iesit bine. Putin sifonat dar bine.



Pana data viitoare...Salut!

Atelierul de ascutitorie #2

Daca in episodul anterior am vorbit putin despre ascutirea rindelelor si nu ati putut decat sa constatati imensa mea ignoranta vis a vis de acest domeniu, astazi am sa vorbesc putin despre ascutirea fierastraelor si sper sa plecati cu ceva mai mult.
Este extrem de frustrant sa folosesti un fierastrau neascutit si cu dintii reglati dupa ureche. Indiferent cat de buna este tehnica ta de taiere, ai sa constati ca fierastraul nici cum nu vrea sa urmareasca linia trasata iar tu esti obosit si transpirat de parca ai tras la jug, nu ai retezat o amarata de scandura. In realitate aceasta operatie trebuie sa fie mult mai usoara; daca fierastraul este bine pus la punct el trebuie sa taie fara prea mare presiune exercitata asupra lui iar urmarirea liniei nu ar trebui sa fie o problema. (aici conteaza putin si tehnica).
Un lucru e sigur: indiferent cat de bun este fierastraul tau la un moment dat va trebui reascutit, fie ca aceasta operatie trebuie facuta la un an, la doi sau chiar la trei tot va trebui facuta. Am constatat in timp ca sunt o gramada de mesteri tamplari ce nu stapanesc aceasta tehnica de ascutire si in consecinta fierastraele din atelierele lor sunt intr-o stare deplorabila. (pacat)
Pentru a putea ascutii bine un fierastrau, trebuie sa intelegi cum functioneaza acesta:
in primul rand trebuie stiut ca fierastraele se pot ascuti pentru taieri in lungul fibrei sau pentru taieri in contra fibrei si nu exista unul universal, lucrurile care sunt si, si sunt defapt nici, nici.
Unul dintre primele fierastrae achizitionate de mine a fost un fierastrau cu rama pentru taieri in contra fibrei; bun fierastrau dar dupa un timp am constatat ca nu prea mai inainta in lemn asa cum as fi dorit eu si astfel m-am apucat sa ii refac dantura :) E bine sa nu lasi un fierastrau sa se deterioreze prea tare va fi mult mai mult de munca dupa aia.



Pentru reabilitarea acestui fierastrau am folosit un cleste de ceapraz o pila triunghiulara 7" double extra slim si evident o menghina pentru securizarea lamei, aceasta din urma se poate improviza cu foarte mult succes din lemn sau se poate folosi o menghina obisnuita metalica.
Ceaprazul nu trebuie refacut la fiecare ascutire eu l-am facut aici deoarece fierastraul meu incepea sa stranga, si asta ma deranja.



Dupa ce am refacut ceaprazul am colorat dinti fierastraului cu un marker ca sa vad exact pe unde si cat am sa pilesc. Aceasta este o metoda relativ noua, in trecut se folosea funingine pentru acest lucru. Altii nu coloreaza dintii deloc. Un dinte neascutit luceste in lumina iar unul ascutit nu. Dar ca sa folosesti aceasta ultima metoda trebuie ceva experienta si multa lumina naturala.



Unghiul la carea am ascutit fierastraul a fost de 20 de grade. Acest unghi poate varia intre 15 si dupa unii chiar 45 de grade dar pentru scopuri generale unghiul de 20 de grade este cel mai indicat. Daca vreti un fierastrau mai fin cu care sa se lucreze mai mult in lemn moale puteti sa il ascutiti la 25 de grade; dupa parerea mea 45 de grade este un unghi aberant si nu il recomand nimanui, cu cat unghiul este mai mare cu atat fierastraul se va toci mai repede.
Deoarece fierastraul meu nu era extrem de tocit nu a trebuit sa insist prea mult cu pila pentru ai reda ascutisul initial.



De fiecare data dupa ce ascut un fierastrau sunt nerabdator sa il incerc, asa am fost si acum si sunt bucuros ca rezultatul este cel asteptat. Fierastraul taie repede fara sa fie necesara presiune asupra lui iar urmaritul liniei nu impune nici o problema neavand tendinta de a o lua intr-o parte sau in alta ba chiar mai mult, am rezolvat si problema cu stransul lamei.

Sa auzim de bine!