Ma urmareste de mult timp ideea unei prezentari a propriului atelier dar intodeauna imi spun ca nu pot sa il prezint asa, mai trebuie sa fac si aia si cealalta, pana sa pot iesi cu el in lume dar este vreodata un atelier complet terminat?
Raspunsul la aceasta intrebare este evident, NU. Intodeauna vom gasi ceva de imbunatatit , intodeauna vom vrea ca anumite operatii sa le facem mai usor, mai simplu si sa consume mai putin timp dar totusi uneori trebuie sa spunem stop, sa decidem la un moment dat, ca avem suficiente fierastrae, de exemplu, un atelier, nu le poate cuprinde chiar pe toate, in functie de produsul finit pot exista anumite unelte intr-o proportie mai mare sau mai mica. Daca esti un mester care construieste scaune, este evident ca vei avea o multime de rindele fluture si cutitoaie dar daca esti ca mine un mester care face in general dulapuri si lazi acele rindele fluture nu isi gasesc nici o utilitate, locul lor este luat de clasicele rindele de banc si de o multitudine de altele, destinate realizarii de profile si chiar imbinari.
Discutand despre atelier sunt si alte subiecte in afara uneltelor pe care as dori sa le ating , unul dintre acestea este lumina naturala. Nu cred ca existe vreun mester care sa spuna ca nu isi doreste lumina naturala in atelier si ca el vrea sa ciopleasca la lumina fada a neonului. Lumina ideala intr-un atelier de tamplarie este lumina ce patrunde printr-o fereastra orientata spre nord, aceasta lumina "nordica" este o lumina de intensitate mai redusa, o lumina care nu creaza umbre false fiind ideala pentru lucrarile de detaliu.
O mare parte din mesteri prefera bancu de lucru sub o fereastra, astfel tejgheaua este inundata de lumina si toate imperfectiunile viitoarei piese de mobilier devin vizibile . Nu spun ca aceasta solutie nu este una foarte buna dar eu am gasit un mare dezavantaj al ei si anume: absenta dulapiorului de unelte din imediata apropiere a bancului, si cand spun imediata apropiere ma refer la o lungime de brat, astfel alegerea mea a fost: doua ferestre de o parte si de alta a dulapiorului de unelte si o a treia in stanga mesei care imi aduce lumina pe toata lungimea tejghelei.
Pardoseala. Datorita necesitatilor muncii sale tamplarul este nevoit sa petreaca multe ore stand in picioare, de aceea o podea din lemn este solutia ideala pentru un astfel de atelier aceasta fiind si mai calda dar si mai iertatoare cu uneltele sau piesele scapate pe jos. Unde o astfel de podea nu poate fi luata in considerare un pres da cauciuc in fata bancului de lucru este un accesoriu de dorit.
O sa ma opresc deocamdata aici cu elementele ce fac viata mai usoara mesterilor tamplari asteptand si alte pareri cu privire la organizarea spatiului de lucru.
"Inainte sa fi un bun tamplar trebuie sa fi un bun croitor" imi spunea mie un mester cu ceva ani in urma iar eu ridicam amuzat spranceana privind totul cu o oarecare superioritate. Cum adica sa fi un bun croitor? Ce treaba are dantela? Cu scandura? Dar ulterior am inteles. Fiecare piesa de mobilier incepe cu "croirea" lemnului, o operatie extrem de importanta, o operatie care necesita multa atentie nu neaparat la executia ei cat la desenul ei. In cadrul aceleasi scanduri fibra poate fi extrem de diferita si in functie de orientarea fibrei lemnul trebuie ales astfel incat sa faca parte dintr-o anumita componenta a piesei de mobilier. Nu putem sa sa folosim la o curbura a piesei de mobilier, acea parte din scandura cu fibra perfect dreapta. Acea parte va evidentia mult mai bine accentele drepte ale piesei de mobilier: rama unei usi sau zabrelele unui grilaj, acestea din urma vor folosi cu mult mai mare efect aceasta fibra dreapta.
